Re-re
Un an si ceva. Dus a fost si… uite mai nimic. Mi-am zis sa incep ceva in asteptarea unui altceva. As fi vrut sa revin firesc, ca dupa o lunga pauza meditativa cu o cantitate enorma de genialitate imbuteliata. Dar uite ca revin cu filmul prost a unui regizor in retragere. Imi pare rau de dezamagire, dar nah…
Am citit undeva ca trebuie sa fii oriunde ca sa poti invata despre razboi si dragoste, si`am stat si m`am gandit unde poate fi oriundele asta, care e oriundele ideal in care exista amestecul perfect al negrului cu albul. Ma gandesc ca trebuie sa fie un loc miraculos unde se vindeca leprosii sufletesti, unde nu`ti mai cad membrele interioare si nu mai ajungi sa te plangi de idei proaste sau informatii inutile, poate ca acolo prietenul ti`e dusman si dusmanul prieten deopotriva, acolo sarpele se impaca cu mangusta. Acolo, poate, rasaritul e unul si`acelasi lucru ca si apusul, un fel de zi perpetuata intr-un cerc de seri si dimineati. Un taram populat de androgini. Fara batranete si fara de moarte. Ori nu e asta? pai n`are cum sa fie. Razboiul si dragostea exista peste tot, asta e oriundele, peste tot-ul. Si oare de ce mai stau atunci pe ganduri…
In final vreau sa dezvalui o parte din povestea piciorului stang, poate povestea va continua, cine stie :
PARTEA I
Stand pe scaunul de peste toate celelalte scaune, realizez ca nimic special nu se poate intampla. Un picior plange, celalalt deseneaza ploaia. Langa mine sunt alte mii de scaune. Doar scaune de unde pleaca toti. Pe piciorul scaunului un pitic vaslea. Povestea unui pitic ce-si cauta inaltul pe orizontala. Cel mai lat pitic. Am decis sa ma ridic, dar scaunul ma urmarea. Privind sub mine, talpile mele apasau peste 2 lanuri de grau. Acolo nu bate vantul. Ideea cu ridicatul i-a venit piciorului stang in timp ce se scarpina dupa urechea dreapta. Totul a plecat de la discutia purtata cu ochiul care nu se poate inchide. Ochiul care memoreaza. Amandoi intelesesera faptul de a nu mai fi copii. Nici macar anatomic. Fiecare incepea sa se obisnuiasca sa traiasca fara celalalt. Amandoi trisau. Se mai intalneau prin intunericul din cinematografe.
Aici sus nu sunt cinematografe.
Mai vine din cand in cand un miros. Dar nu stiu al cui e si de ce vine. Cand dispare sunt iar singur.
Piciorul stang e singurul supravetuitor din toate picioarele care au fost taiate fiindca au indraznit sa mearga inapoi.
Viitorul suna bine.
Asa-i repeta maica-sa. Apoi dupa o discutie indelunga, piciorul a pus burta pe carte. Inca nu a iesit nimic din asta. Si se pare ca n-o sa iasa.
Astfel intr-o zi piciorul s-a decis sa se cultive.
Din el au crescut alte picioare care apoi l-au parasit.
El a ofilit. Si din ofiilirea lui au crescut alte picioare.
Care l-au parasit.
FINAL
