…te uiti putin la tine. Plamanii ti se umfla. Te ridici de la sol cu siguranta. Te-ai mai ridicat candva. Dar acum totul e altfel. Si nu e altfelul pe care l-ai cunoscut prima data. Iti incordezi pleoapele. Atingi tavanul cu varful degetelor de la picioare. In spate, in ceafa, pamantul lipseste. Iti adoarme piciorul stang. Pasesti doar cu piciorul drept si nu ti se pare greu. Daca ai fi stiut de unde a inceput totul era mult mai simplu pentru tine. Tavanul e rece. Tavanul iti inalbeste talpile. Tavanul e singurul drum. Ai fi vrut sa stii daca e vis. Soarele bate invers. Orasul e crescut invers. Cerul e acum sub talpi. Nu sunt scaune inverse caci iti adoarme si piciorul drept. Tatal tau e si el invers. E cu spatele. E prima data cand ii vezi punctul de chelie din crestetul capului. Zambesti. Daca privesti atent pare mai tanar. De varsta sa, inversata. Ai fi vrut sa rupi o floare. Aici sunt doar bulbi de electricitate. Ai fi vrut sa urci pe o scara. Aici ai fi coborat. Interzis e pasitul afara. Nu exista inca cer pe care sa calci.
Tu traiesti in lumea corecta sau tu esti inversat? Si oare de ce intrebarile tale sunt la fel? Revii…
Si totusi cum de toate astea nu cad.
Si de-ar cadea,
ti s-ar umple umerii.
Iar picioarele tale vor fi ale pamantului.
camasi spalate in fantani arteziene de tiganci cu busturile goale si dintii cariati…
…am realizat intamplator ca talpa piciorului stang e mai mica decat talpa piciorului drept. Asta se intampla in timp ce o tiganca gravida isi balansa uzina de copii prin fata nasului meu, indicand cu degetul din mijloc (aratatorul fiindu-i retezat) catre un baton de Magura ce-l tineam pe genunchi. Semana cu un cangur ce-si plimba marsupiul ca o scuza de vreo 3 kg. Dupa ce spunea tiganca, copilul, un viitor Fernando sau Mirabela (numit, desigur, dupa personajele principale ale unei faimoase telenovele spaniola dublata in romana), s-ar fi agatat cu degetele minuscule si rozii de tatele negre ale masii si impingand cu picioarele de stern s-ar fi proiectat inspre mine sa-mi roada nasul cu o nervozitate supranaturala. Dar nu… Ghidul blestemelor pentru cei ce nu dau din avutul lor ” scris de Benone Culitza al II-lea, s-a considerat a fi suficient. Un alt fir alb in barba.
… am plecat si spre casa. Primul compartiment de langa buda mi s-a parut atragator. Probabil de aia l-am si ales. Plouase inauntru. Mucegai. Verde de mucegai. Culoarul n-a putut sa taca nici macar o clipa. Randurile din carte se amestecau… “e trist, e frig”. Constientizam ca ma gandesc in alta parte. Si tot acolo eram. Minteam. In mine tineam toate filmele care nu le-am avut si despre care am mintit ca le-am vazut, toate cartile care nu le-am citit si am mintit ca le-am citit, toate foile pe care le-am scris si m-am mintit ca nu sunt bune de nimic. Si m-am crezut. Peste privire simteam acele priviri de sus. Nu stiu ale cui. Minciuna era siguranta revolverului. Acum nu mai e. Teava apasa pe tampla. Trebuie sa platesti pentru ce esti caci nici moartea nu e gratis. Geamul transpira ca o frunte. Pesemne geamul facuse efort sa fie geam, sa fie GEAMUL. O alta frunte imi trecea prin minte, o frunte cu par. O frunte pe care se odihnea un par. Nu un fir, mai multe. Ca un zambet cu colturi. Plus cacofonia. Si tot de acolo reluam cititul…”e trist, e frig”.
acasa plange. si mi se uda umbrela. tenisii isi deschid gura sa inghita. si o lasa deschisa. miroase a toamnele din liceu in care cei ce isi cautau umbra noaptea mai visau la minunile blonde cu glezne subtiri ce-ar fi putut sa-i salveze de viata lor lamentabila. simplu spus. prea simplu spus. ma gandesc la bunicul meu care acum sufera o cadere psihotica in care eu ii vad prin cutia cerebrala cum creierul i se colapseaza ca un sufleu ratat, si datorita acesteia visele lui devin realitatile lui si durerile de cap a celor cel iubesc. si ma gandeam ca visele mele sunt realitatile mele si ca-mi provoc numai mie dureri de cap. si ca acum, la varsta asta, nu ma visez la batranete.
sunt o minciuna.
Dovada : piciorul meu stang care m-a mintit in tot acest timp ca e la fel de lung, la fel lat, si la fel in alte dimensiuni, si poate cu un mai mare potential decat piciorul meu drept.
Rezultatul : minciuna dureaza pana cand o tiganca incearca sa-ti convinga genunchiul sa-i scuipe in palmele spalate de fantana arteziana un baton de Magura.
” Think about it! ” – Woody Allen << Anything else >>
