lecturi

Intr-un interviu de Bill Cosby i s-a adresat intrebarea lui Groucho Marx de crede in viata de dupa moarte, el a raspuns: “Cred in moartea din timpul vietii.”

Eu am citit cum am murit. Nu mi s-a spus in fata, nu mi s-a citit in palma, nu mi s-a dat in carti nici in cafea, n-am primit nici o scrisoare lant, nu m-am uitat la nici un film dupa care mi-a sunat telefonul sa ma anunte ca in 7 zile, nu m-a scuipat nici o vrajitoare. Eram intr-un text. Eram mort deja. Am scroll-at la stanga sa vad cum s-a intamplat. Era prima pagina. Inainte nimic. Am murit intr-o carte fara coperti. Am scroll-at la dreapta sa vad ce s-a intamplat dupa. Totul a continuat. Fara mine. Pana la ultima pagina. Autor necunoscut. Cum am murit? Final deschis.

Eu am citit o prietena. Iar ea nu scrie. Nu stie. N`a stiut niciodata. Nici sa citeasca. Ii place totusi sa fie citita. Se lasa. Cand o intalnesti planeaza pe tine. Rade. Acolo pe tine. Te napadeste. Cand pleaca plange.
Dar ramane pe tine. Ca o lectura.

Oamenii se dau jos de pe rafturi. Se grabesc. Nu m-a citit nimeni pe mine. Nu m-am publicat.

Zi faina !